Ce este bioreglarea peptidică

Peptida — un lanț scurt de aminoacizi

Proteinele și peptidele sunt alcătuite din aceleași cărămizi — aminoacizi. Diferă lungimea: lanțul unei proteine poate avea sute sau mii de aminoacizi, în timp ce peptidă se numește de obicei un lanț scurt. În literatura științifică a producătorului peptidele sunt definite ca lanțuri scurte de aminoacizi care acționează în organism ca bioregulatori și participă la transmiterea semnalelor între celule și țesuturi.

Peptidele nu sunt o substanță străină organismului. Ele se formează permanent chiar în celule: o proteină uzată este descompusă de enzime, iar o parte dintre fragmente rămân sub formă de lanțuri scurte. În publicația „Peptidele — teritoriul sănătății” această idee este formulată aproape ca o regulă: peptidele se formează din proteină, însă fără peptide sinteza aceleiași proteine nu ar avea loc.

În aceeași literatură sunt subliniate două lucruri care se confundă adesea. În primul rând, peptidele nu sunt hormoni — se arată că mecanismul lor de acțiune este altul. În al doilea rând, întrucât nu sunt o substanță străină, organismul mamiferelor le primește fără reacție de respingere.

De câte sunt necesare? Aceeași sursă susține că resursele interne ale organismului acoperă circa 90 la sută din necesarul de peptide, iar restul se completează prin alimentația proteică; după 35 de ani, potrivit autorilor, această posibilitate scade. Este afirmația acelei literaturi, nu promisiunea noastră — dar tocmai din ea a crescut întreaga idee a suplimentelor.

De ce contează lungimea lanțului

Lanțul natural al unei peptide este adesea mai lung decât e nevoie pentru interacțiune. În publicația producătorului se explică faptul că importanță are o anumită secvență scurtă de 2–5 aminoacizi — ea este considerată partea activă a moleculei. De aceea, cea mai mare parte a peptidelor sintetizate sunt tocmai copii ale acelei părți active a peptidei naturale.

De ce este atât de importantă secvența explică broșura Prime Peptide: fiecare peptidă are o secvență proprie de aminoacizi, care îi determină structura tridimensională și, odată cu ea, specificitatea funcțională. Altfel spus, forma decide cu ce se poate lega în general molecula. În dosarul de presă același principiu este descris ca o capacitate de a „recunoaște” anumite secvențe de ADN.

Consecințele practice sunt foarte pământești. Un amestec lung de lanțuri extrase dintr-un țesut este greu de descris printr-o singură formulă; o secvență scurtă poate fi notată exact, reprodusă sintetic și verificată în producție. De asta depinde și ce scrie pe ambalaj — „complex de peptide” și „peptidă scurtă” nu sunt același lucru.

De lungime este legată și cantitatea. În broșura Prime Peptide peptidele sunt descrise ca fiind compuși cu activitate biologică mare, care acționează și în doze foarte mici, pentru că nu fac ele însele treaba, ci declanșează un lanț de reacții biochimice. Tocmai de aceea pe ambalaj vedeți micrograme, nu grame — nu este un truc de marketing, ci o proprietate a acestei clase de molecule, așa cum este descrisă în acea literatură.

Lungimea lanțului este legată indirect și de forma produsului: în catalog se arată că în liniile sublinguale concentrația substanței active și doza zilnică diferă de cele ale capsulelor. Despre asta scriem pe larg în al doilea articol.

De unde a apărut această idee

Direcția bioreglării peptidice a fost formulată de prof. Vladimir Khavinson (1946–2024), mulți ani conducător al Institutului de Bioreglare și Gerontologie. Aceste date provin din surse externe – în literatura producătorului ele nu apar.

Bioreglarea peptidică este legată de o instituție anume — Institutul de Bioreglare și Gerontologie. În dosarul de presă al companiei acesta este descris ca un centru de cercetare de nivel mondial, fondat de academicianul Vladimir Khavinson; tot acolo se arată că sub conducerea sa a fost formulată concepția reglării peptidice a funcțiilor organismului, devenită baza unei ramuri distincte a gerontologiei moderne.

În catalog este consemnat și pasul tehnic: tehnologia de extragere a fracțiunilor de peptide cu masă moleculară mică a fost creată de angajații institutului, sub conducerea lui V. Khavinson. Tocmai această tehnologie a stat la baza clasei de preparate numite în general citomaxuri.

Etapa următoare este sinteza. În publicația „Peptidele — teritoriul sănătății” se arată că din anul 2000 au fost sintetizate 21 de peptide, iar generația citogenilor este datată în anii 2000. Seriile sublinguale de monopreparate, după cum se scrie în aceeași sursă, au apărut și mai târziu.

Latura de afaceri este mai tânără decât cea științifică. Compania Peptides a fost înființată în 2010, iar în decembrie 2019 a fost semnat contractul prin care a devenit reprezentantul exclusiv al institutului. În catalog aceste relații sunt descrise ca o colaborare de mulți ani, pe care se sprijină toate noutățile companiei.

V. Khavinson însuși este prezentat în dosarul de presă drept consilierul științific principal al companiei, director al institutului și președinte al secțiunii europene a Asociației Internaționale de Gerontologie și Geriatrie (IAGG) în perioada 2011–2015.

În același dosar de presă sunt enumerate congresele IAGG la care s-a participat: Bologna 2011, Seul 2013, San Francisco 2017 și Göteborg 2019. Iar în catalog este menționat un proiect comun al institutului și al companiei — un centru de informare științifică și o bibliotecă cu publicații, sinteze ale studiilor clinice și prelegeri video ale cercetătorilor. Nu este o sursă independentă, dar este locul în care se poate vedea pe ce se sprijină totul.

Cum este descrisă în literatură interacțiunea cu celula

Modelul explicativ folosit de această școală se bazează pe principiul „cheii și al broaștei”: molecula-semnal se leagă doar acolo unde se potrivește geometric și chimic. A doua parte a modelului este specificitatea tisulară: complexul de peptide extras dintr-un anumit organ este asociat în catalog cu celulele aceluiași organ.

În literatură este descris și un fel de siguranță, care nu ar lăsa semnalul să acționeze acolo unde nu trebuie: o parte dintre regiunile ADN din celulă sunt acoperite de proteine histonice, așa că un program care nu este destinat acelei celule pur și simplu nu este citit, oricât de mult semnal ar ajunge acolo.

Broșura Prime Peptide spune același lucru cu alte cuvinte: ajunsă în organism, peptida se leagă de receptori din membrana celulei sau pătrunde ea însăși în celulă, unde interacționează cu structurile genetice și cu proteinele de semnalizare.

Autorilor le place vizibil metafora informatică: în publicație preparatele peptidice sunt comparate cu un pachet de actualizări software pentru organism ca sistem biologic, iar ADN-ul — cu un depozit din care informația este citită doar atunci când se primește semnalul corespunzător. Metafora este comodă și tocmai de aceea derutantă: o celulă vie nu este un calculator, iar comparația nu demonstrează nimic.

Este important de înțeles ce nivel au aceste afirmații. Este o direcție de cercetare și un model explicativ, descrise în literatura științifică și în cea a producătorului. Nu este o promisiune despre ce va face o capsulă sau niște picături pentru un anumit om.

Ce nu înseamnă bioreglarea peptidică

În Uniunea Europeană aceste produse se vând ca suplimente alimentare. De aici decurge un lucru foarte concret: în descrierea unui supliment o problemă de sănătate nu poate fi indicată drept motiv de utilizare, iar suplimentul însuși nu poate fi prezentat ca un mijloc de a înlătura o astfel de problemă sau de a se feri de ea. Acest lucru este stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, și nu este un formalism — pentru astfel de formulări produsele sunt retrase de pe platformele de vânzare.

Al doilea lucru — de unde vine literatura. O mare parte a cercetărilor pe care se sprijină acest domeniu au fost realizate de o singură școală științifică și publicate în cea mai mare parte în limba rusă. Asta nu înseamnă în sine că lucrările sunt slabe, dar înseamnă că repetările independente în reviste internaționale cu recenzie de specialitate sunt mai puține decât ne-am dori.

Al treilea — publicațiile originale ale producătorului sunt scrise pentru o altă piață, unde aceste produse au un alt statut juridic. Formulările obișnuite acolo despre probleme de sănătate și despre „eficacitate” nu se transferă în descrierea unui produs vândut în UE. Dacă citiți broșurile sau cataloagele originale, merită să țineți cont de asta.

Al patrulea — veți observa ce nu repetăm în aceste texte. În publicațiile producătorului se afirmă de multe ori că aceste produse nu au niciun efect nedorit și că eficacitatea lor este stabilită. Nu rescriem astfel de formulări despre un supliment alimentar vândut în UE, și nu pentru că am ascunde ceva: o afirmație absolută despre siguranță este exact tipul de afirmație pe care un supliment alimentar nu are dreptul să o facă.

Ce se poate spune atunci, la urma urmei? Se poate explica ce este o peptidă, cum este fabricat produsul, ce conține, ce formă are și cum se administrează. Exact asta facem în acest articol și în celelalte.

Cum devine teoria produse

Din această direcție de cercetare au crescut trei familii de produse, pe care le găsiți și în catalogul nostru.

În dosarul de presă această împărțire este prezentată pe scurt: citomaxurile se bazează pe peptide naturale, citogenii sunt sintetizați din aminoacizi și au molecule scurte, iar produsele sunt disponibile în formă de capsule și în formă sublinguală.

Prin ce se deosebesc aceste trei familii ca alcătuire, producție, concentrație și mod de administrare am descris pe larg într-un articol separat, „Citomaxuri, citogeni și picături sublinguale — prin ce se deosebesc”.

Supliment alimentar. Suplimentul alimentar nu este un substitut al medicamentelor și nu este destinat diagnosticării, tratării sau prevenirii bolilor. Nu depășiți doza zilnică recomandată. Suplimentul alimentar nu trebuie folosit ca înlocuitor al unei alimentații variate și echilibrate. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. În timpul sarcinii sau al alăptării, precum și în cazul administrării de medicamente, consultați medicul sau farmacistul.

• Citomaxurile — fracțiuni naturale de peptide, extrase din organe și țesuturi animale; capsule.
• Citogenii — secvențe scurte, definite exact, sintetizate din aminoacizi; capsule.
• Picăturile sublinguale — aceeași substanță de citomaxuri sau citogeni în formă lichidă, în flacon de 10 ml cu dozator.